Concluziile experienţei de observator la recentele alegeri prezidenţiale din 22 nov.-6 dec. 2009

A putea ajunge să avem calitatea de observator la alegeri, indiferent de tipul acestora, înseamna a fi un om informat. Pentru acest lucru trebuie să urmăm un training pentru a cunoaşte care sunt atribuţiile unui observator, pentru a şti care este rolul lui acolo. După care să ajungem într-o secţie de votare şi să urmărim paşii care se fac în procesul desfăşurării alegerilor.

Observatorii pe care oamenii îi întâlnesc în circumscripţiile electorale sunt aceia care sunt atenţi la cum se desfăşoară procesul electoral, în ceea ce priveşte corectitudinea desfăşurării alegerilor, etapele pe care preşedinţii secţiilor de votare le parcurg în procesul electoral de la deschiderea secţiilor de votare şi până la închiderea acestora.
Legea alegerilor prezidenţiale în baza căreia s-au desfăşurat acestea în 22 noiembrie-6 decembrie 2009 este Legea 370/2004, lege în baza căreia atât membrii secţiilor de votare din ţară şi din străinătate, cât şi observatorii îşi cunoştau limitele şi drepturile.
Consider că o astfel de experienţă este benefică tuturor, dar mai ales tinerilor care urmează sau care au terminat o facultate de ştiinţe administrative, întrucât ei trebuie să ştie cum se desfăşoară o campanie electorală, care sunt metodele folosite de către partide pentru promovarea unui anumit candidat, dar mai ales ei trebuie să cunoscă modalitatea prin care se desfăşoară întregul proces al alegerilor.
Ca şi observator, când te prezinţi la o secţie de votare, trebuie să ai o acreditare din partea organizaţiei pe care o reprezinţi în vederea observării neregulilor electorale şi un ecuson pe care să-l poată observa oamenii şi să ştie că cineva are grijă ca alegerile să se desfăşoare în deplină legalitate. Numai prezenţa unor astfel de observatori intimidează măcar un pic intenţiile celor ce vor să fraudeze alegerile. Ȋn acest an am constatat o astfel de reacţie din partea unui preşedinte al unei secţii de votare din Năvodari, care afirma, în al doilea tur de scrutin, că „îl zărăcesc prea mulţi observatori”, deoarece la al doilea tur de scrutin în acea secţie la care eram şi eu observator împreună cu un altul, a mai venit un observator. De aceea pot afirma că simpla prezenaţă a observatorilor într-o secţie de votarea cântăreşte foarte mult în momentul numărării voturilor sau al desfăşurării [rocesului de votarea din întreaga zi.
Observatorii au numeroase sarcini. Astfel, ei au dreptul ca pe o suprafaţă de până la 500 m de secţiile de votare să identifice persoanele care se implică în diferite nereguli pentru ca unul sau altul dintre candidaţi să iasă câştigător. Observatorul îi poate îndepărta pe acei oameni invocând reglementările legii 370/2004. Toată acţiunea observatorilor are la baza această lege care îi conferă posibilitatea de a hotărî anumite lucruri, cum ar fi dacă să lase pe cineva să intre sau nu cu culorile candidaţilor din partea partidelor. Ȋi poate atenţiona pe membrii secţiilor de votare în privinţa acestor culori pe care le au pe haine, poate să ceară partidelor să-şi îndepărteze afişele electorale care se află până în 500 m. Ei trebuie să fie atenţi ca oamenii sănu intre cu aparate de fotografiat sau să vorbească la telefon în cabina de votare, să nu existe aglomeraţie la masa membrilor secţiilor de votare pentru a primi buletinele de vot, să nu se influenţeze oamenii pe cine să voteze, să fie atent ca preşedintele să ştampileze toate buletinele de vot, să întocmescă toate actele necesare legalităţii alegerilor, să încheie procesul verbal corespunzător şi în prezenţa tuturor membrilor secţiilor de votare, să fie atenţi ca memebrii secţiilor de votare să nu semneze în locul persoanelor care nu s-au prezentat la vot etc..
Ȋntreg procesul de votare este extrem de bine elaborat şi se poate desfăşura în deplină legalitate dacă nu ar exista oameni care să încerce fraudarea alegerilor.
Ca şi observator la aceste alegeri, pot spune că o astfel de experienţă este benefică pentru formarea noastră profesională, dar şi morală. Trebuie să se mai ştie că orice persoană majoră, cetăţean român poate face cerere la primăria din satul, comuna, oraşul, municipiul său pentru a fi membru al unei secţii de votare. Persoanele imobilizate, de asemenea pot face cerere la primăria satului, comuni, oraşului sau municipiului pentru a veni la ele acasă urna mobilă în vederea exprimării alegerii sale.
Ca urmare al participării mele la un astfel de eveniment naţional, am hotărât ca următoarea experienţă să se focalizeze pe participarea mea la alegeri ca şi membru al secţiei de votare, iar apoi ca şi preşedinte sau vicepreşedinte al secţiei de votare.
Această experienţă m-a ajutat foarte mult să-mi dau seama că oamenii trebuie ajutaţi şi informaţi pentru a putea să voteze în cunoştinţă de cauză. Voinţa poporului trebuie respectată şi asumată de cei care o reprezintă în instituţiile statului, la nivel local, central şi internaţional.


Andreea PREDA