A fi student (Absolvent) în România

Cine nu cunoaşte celebrul îndemn rostit de Lenin: “Învățați, învățați şi iar învățați!”? Ce-i drept, încă de când ne naştem, ne aflăm într-un continuu proces de învățare, iar îndrumătorii noştri sunt de la părinți, educatori, până la profesori universitari.

Această pregătire (de care beneficiem în special în cadrul instituțiilor de învățământ) face parte din drumul nostru spre formarea unei cariere, iar absolvirea facultății ar trebui sa constituie treapta finală care odată (de)păşită ar trebui să ne conducă mai aproape de construirea acesteia. Cu alte cuvinte, părerea generală este că finalizarea studiilor universitare ar trebui să aibă ca principal efect independența proaspeților absolvenți.
Realitatea este (fără a generaliza), din păcate, contrară acestei opinii, întrucât există un număr mare de tineri absolvenți de studii superioare care nu sunt tocmai nişte persoane cu scopuri clar definite şi cu ambiții mărețe. De cele mai multe ori, aceşti tineri sunt doar nişte persoane care speră să aibă norocul de a-şi găsi un loc de muncă care să le permită să-şi asigure cel puțin un nivel minim de subzistență (şi poate din când în când să-şi permită şi un concediu în afara granițelor). Acea minoritate care are deja un scop format în ceea ce priveşte construirea unei cariere, realizează de cele mai multe ori că nu îşi poate satisface ambițiile în interiorul granițelor româneşti, astfel încât îşi doreşte să păşească cât mai curând pe meleaguri străine. În străinătate vor fi nevoiți să-şi restrângă ambițiile şi să facă multe compromisuri pentru că sosirea lor acolo nu presupune accesul imediat la un post potrivit exigențelor.
Făcând referire la atitudinea față de ocuparea unui post, există două categorii de tineri absolvenți: în prima categorie pot fi incluşi cei care nu sunt dispuşi să accepte un loc de muncă sub nivelul lor de pregătire, iar în cea de-a doua cei care fiind presați din punct de vedere financiar, renunță la orgoliu şi se angajează chiar şi pe un post specific studiilor medii. Astfel, prima categorie cuprinde acei tineri care se implică în orice activitate care le-ar aduce oportunități de angajare şi expertiză în domeniul vizat, chiar dacă nu sunt plătiți. În ceea ce îi priveşte pe tinerii care vor să aibă un venit, aceştia sunt nevoiți să fie flexibili şi să accepte slujbe care nu sunt neaparat cele pe care le visau.
Putem afirma că trăim într-o societate în care munca intelectuală este mai apreciată în detrimentul celei fizice, însă, în acelaşi timp, este mult mai puțin răspândită în termenii ocupării unui loc de muncă. Aceasta deoarece piața muncii din România se află într-o perioadă de regres, fiind similară cu cea din perioada de la sfârşitul anului 90’ când tinerii absolvenți nu reuşeau să găsească locuri de muncă conforme studiilor.
Aşadar, perioada imediat următoare absolvirii unei facultăți este una marcată de incertitudine : atât în ceea ce priveşte alegerea unui post care să se potrivească personalității şi aptitudinilor noastre, cât şi în ce priveşte (mai ales) găsirea unui astfel de post.
În aceste condiții, putem concluziona că absolvirea unei facultăți în România respectând îndemnul lui Lenin menționat la început nu garantează începerea unei cariere strălucite, însă fiind încă tineri avem suficientă energie pentru a deveni treptat independenți şi destulă putere pentru a ne clădi o carieră solidă.

Alexandra HÎRDĂU