Prevenirea corupţiei şi îmbunătăţirea managementului serviciului public sunt principalul scop al promovării unor standarde etice pentru funcţionarii publici.
Uniunea Europeană atribuie o mare atenţie luptei împotriva corupţiei, dar şi instituirii unor mecanisme de administrare eficientă şi etică a serviciului public. Compactul Iniţiativei Anti-Corupţie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, prevede explicit angajamentul promovării bunei guvernări şi a administraţiilor publice de încredere, precum şi promovarea implementării recomandărilor privind etica serviciului public şi codurile de conduită. Una din condiţiile puse în faţa ţărilor candidate la UE a fost adoptarea unui cod de conduită pentru funcţionarii publici. Sub influenţa Codului european, în februarie 2004 au fost puse bazele creării unui cadru normativ pentru morala şi etica în administraţia publică din România, prin adoptarea de către Parlament a Legii nr. 7/2004. Adoptarea acestui act normativ reprezintă un pas important în reforma administraţiei publice din România, dacă se va reuşi punerea în aplicare a noii legi, deplin şi corect, rapid şi cu hotărâre.
Obiectivele explicite ale Parlamentului legate de această lege sunt de a forma administraţia publică din România prin:
- promovarea unor standarde de conduită şi integritate în rândul funcţionarilor publici;
- informarea cetăţenilor asupra normelor de comportament la care trebuie să se aştepte din partea acestor funcţionari; - schimbarea mentalităţilor;
- alinierea la standardele europene.
Atribuţia de coodonare a aplicării, precum şi de control al aplicării normelor prevăzute în Cod revine Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). ANFP poate fi sesizată cu privire la încălcarea normelor Codului de către orice persoană interesată. Comisiile de disciplină au dreptul de a examina asemenea fapte şi de a propune măsuri administrative. În cazul în care faptele unui funcţionar public sunt prevăzute de Codul Penal, acestea vor fi supuse spre cercetare autorităţii competente.
Caracteristicile corupţiei sunt utilizarea greşită a funcţiei, rolurilor sau a resurselor publice în beneficiul personal (material sau de alt tip). De aceea Legea nr. 7/2004, instituită în contextul integrării în Uniunea Europeană, care priveşte Codul de conduită al funcţionarilor, urmăreşte să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia publică. Managementul eticii şi al conduitei, devine o responsabilitate a fiecărei organizaţii publice şi nu se referă doar la monitorizarea şi controlul comportamentului, ci şi la promovarea integrităţii şi a bunei conduite.
K. Kernaghan (1993, p. 16), afirma că: „Legătura critică dintre etică şi valori este că standardele şi principiile etice pot fi aplicate rezolvării conflictelor sau a dilemelor de valori ”. Denhardt (1989, p. 187), observă că: „Funcţionarii publici încă se mai străduiesc să înţeleagă etica profesiei lor, nu fiindcă ar fi atât de nouă, ci fiindcă înţelegerea acestei profesii şi a rolului său în guvernare, s-a modificat dramatic de-a lungul anilor”.
Cei doi autori au edificat nu numai esenţa corupţiei, dar şi contextul şi ceea ce ar determina funcţionarul public să recurgă, în activităţile sale, la corupţie. Etica funcţionarilor publici, cea pe care aceştia evită a o înţelege, dar şi schimbările aduse în legislaţie pentru a eficientiza estomparea corupţiei, au permis funcţionarilor publici, în perioada punerii în aplicare a noilor legi, să găsească pârghii de a frauda şi de a corupe sistemul administrativ.
Deoarece etica în administraţia publică este o etică aplicată, în mod inevitabil cuprinde o serie de valori specifice fiecărei culturi. De exemplu, ceea ce în unele ţări este considerat nepotism şi violare a principiului de merit, în alte ţări poate fi considerat acordare de ajutor unor prieteni/familiei. Oferirea şi acceptarea cadourilor, este un mod normal de a face afaceri într-un context, pe când în altele este extrem de problematic.
C. Gilman, într-un articol, preciza că: „există o serie de valori fundamentale ....ce sunt asociate cu democraţia, economia de piaţă şi birocraţia profesională, ... valori politice ca libertatea şi justiţia şi valori administrative ca eficienţă, eficacitate şi receptivitate ...”. Aceste valori surprinse de Gilman, ar trebui să existe în conştiinţa fiecărui funcţionar public şi să le respecte în vederea obţinerii eficacităţii şi a eficienţei în muncă. Onestitatea reprezintă o altă valoare etică ce ar trebui să o aibă orice funcţionar public, dar şi respectul faţă de cetăţean. Există o serie de valori etice pe care bugetarul trebuie să şi le însuşească în vederea eliminării corupţiei şi a respectării interesului general al cetăţenilor, însă acestea nu sunt luate în considerare, mulţi funcţionari realizând anumite actvităţi administrative în folosul propriu. Este cunoscut faptul că, în România, corupţia a ajuns la un nivel foarte înalt şi încă nu există un mecanism eficient de înlăturare a acesteia. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană se preconizează a se disciplina într-o mare măsură nu numai sistemul administrativ, ci şi celelalte sisteme ale statului prin instituirea unor Coduri de conduită în vederea înlăturării actelor de corupţie care se înregistrează în toate sistemele statului şi la toate nivelurile, însă statul român trebuie să găsească pârghii eficiente de estompare a acesteia. Campaniile anticorupţie, declaraţiile demnitarilor, arestările realizate în urma identificării unor cazuri de corupţie sau Legea 7/2004, sunt câteva dintre modalităţile de încercare a eliminării acestui fenomen care a luat proporţii foarte mari în România, însă nu au efectul dorit deoarece, aceia care sunt vătămaţi în drepturile lor sunt mai întâi cetăţenii ţării şi mai apoi instituţiile sau statul.
În concluzie, pentru o practică bună în administraţia publică, trebuie să se coreleze valorile cu principiile, să se elaboreze strategii în funcţie de împrejurările locale, trebuie să existe angajamentul şi implicarea conducerii în vederea controlului din punct de vedere etic al activităţilor, trebuie să se elaboreze şi să se respecte politici şi îndrumări scrise, să se realizeze controale interne, externe, investigaţii şi sancţiuni, să se implementeze ideea formării şi a creşterii gradului de conştientizare a eticii profesionale a funcţionarului public şi, nu în ultimul timp, aceşti funcţionari să fie responsabili şi demni în activităţile pe care le prestează pentru cetăţeni.
Uniunea Europeană atribuie o mare atenţie luptei împotriva corupţiei, dar şi instituirii unor mecanisme de administrare eficientă şi etică a serviciului public. Compactul Iniţiativei Anti-Corupţie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, prevede explicit angajamentul promovării bunei guvernări şi a administraţiilor publice de încredere, precum şi promovarea implementării recomandărilor privind etica serviciului public şi codurile de conduită. Una din condiţiile puse în faţa ţărilor candidate la UE a fost adoptarea unui cod de conduită pentru funcţionarii publici. Sub influenţa Codului european, în februarie 2004 au fost puse bazele creării unui cadru normativ pentru morala şi etica în administraţia publică din România, prin adoptarea de către Parlament a Legii nr. 7/2004. Adoptarea acestui act normativ reprezintă un pas important în reforma administraţiei publice din România, dacă se va reuşi punerea în aplicare a noii legi, deplin şi corect, rapid şi cu hotărâre.
Obiectivele explicite ale Parlamentului legate de această lege sunt de a forma administraţia publică din România prin:
- promovarea unor standarde de conduită şi integritate în rândul funcţionarilor publici;
- informarea cetăţenilor asupra normelor de comportament la care trebuie să se aştepte din partea acestor funcţionari; - schimbarea mentalităţilor;
- alinierea la standardele europene.
Atribuţia de coodonare a aplicării, precum şi de control al aplicării normelor prevăzute în Cod revine Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP). ANFP poate fi sesizată cu privire la încălcarea normelor Codului de către orice persoană interesată. Comisiile de disciplină au dreptul de a examina asemenea fapte şi de a propune măsuri administrative. În cazul în care faptele unui funcţionar public sunt prevăzute de Codul Penal, acestea vor fi supuse spre cercetare autorităţii competente.
Caracteristicile corupţiei sunt utilizarea greşită a funcţiei, rolurilor sau a resurselor publice în beneficiul personal (material sau de alt tip). De aceea Legea nr. 7/2004, instituită în contextul integrării în Uniunea Europeană, care priveşte Codul de conduită al funcţionarilor, urmăreşte să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia publică. Managementul eticii şi al conduitei, devine o responsabilitate a fiecărei organizaţii publice şi nu se referă doar la monitorizarea şi controlul comportamentului, ci şi la promovarea integrităţii şi a bunei conduite.
K. Kernaghan (1993, p. 16), afirma că: „Legătura critică dintre etică şi valori este că standardele şi principiile etice pot fi aplicate rezolvării conflictelor sau a dilemelor de valori ”. Denhardt (1989, p. 187), observă că: „Funcţionarii publici încă se mai străduiesc să înţeleagă etica profesiei lor, nu fiindcă ar fi atât de nouă, ci fiindcă înţelegerea acestei profesii şi a rolului său în guvernare, s-a modificat dramatic de-a lungul anilor”.
Cei doi autori au edificat nu numai esenţa corupţiei, dar şi contextul şi ceea ce ar determina funcţionarul public să recurgă, în activităţile sale, la corupţie. Etica funcţionarilor publici, cea pe care aceştia evită a o înţelege, dar şi schimbările aduse în legislaţie pentru a eficientiza estomparea corupţiei, au permis funcţionarilor publici, în perioada punerii în aplicare a noilor legi, să găsească pârghii de a frauda şi de a corupe sistemul administrativ.
Deoarece etica în administraţia publică este o etică aplicată, în mod inevitabil cuprinde o serie de valori specifice fiecărei culturi. De exemplu, ceea ce în unele ţări este considerat nepotism şi violare a principiului de merit, în alte ţări poate fi considerat acordare de ajutor unor prieteni/familiei. Oferirea şi acceptarea cadourilor, este un mod normal de a face afaceri într-un context, pe când în altele este extrem de problematic.
C. Gilman, într-un articol, preciza că: „există o serie de valori fundamentale ....ce sunt asociate cu democraţia, economia de piaţă şi birocraţia profesională, ... valori politice ca libertatea şi justiţia şi valori administrative ca eficienţă, eficacitate şi receptivitate ...”. Aceste valori surprinse de Gilman, ar trebui să existe în conştiinţa fiecărui funcţionar public şi să le respecte în vederea obţinerii eficacităţii şi a eficienţei în muncă. Onestitatea reprezintă o altă valoare etică ce ar trebui să o aibă orice funcţionar public, dar şi respectul faţă de cetăţean. Există o serie de valori etice pe care bugetarul trebuie să şi le însuşească în vederea eliminării corupţiei şi a respectării interesului general al cetăţenilor, însă acestea nu sunt luate în considerare, mulţi funcţionari realizând anumite actvităţi administrative în folosul propriu. Este cunoscut faptul că, în România, corupţia a ajuns la un nivel foarte înalt şi încă nu există un mecanism eficient de înlăturare a acesteia. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană se preconizează a se disciplina într-o mare măsură nu numai sistemul administrativ, ci şi celelalte sisteme ale statului prin instituirea unor Coduri de conduită în vederea înlăturării actelor de corupţie care se înregistrează în toate sistemele statului şi la toate nivelurile, însă statul român trebuie să găsească pârghii eficiente de estompare a acesteia. Campaniile anticorupţie, declaraţiile demnitarilor, arestările realizate în urma identificării unor cazuri de corupţie sau Legea 7/2004, sunt câteva dintre modalităţile de încercare a eliminării acestui fenomen care a luat proporţii foarte mari în România, însă nu au efectul dorit deoarece, aceia care sunt vătămaţi în drepturile lor sunt mai întâi cetăţenii ţării şi mai apoi instituţiile sau statul.
În concluzie, pentru o practică bună în administraţia publică, trebuie să se coreleze valorile cu principiile, să se elaboreze strategii în funcţie de împrejurările locale, trebuie să existe angajamentul şi implicarea conducerii în vederea controlului din punct de vedere etic al activităţilor, trebuie să se elaboreze şi să se respecte politici şi îndrumări scrise, să se realizeze controale interne, externe, investigaţii şi sancţiuni, să se implementeze ideea formării şi a creşterii gradului de conştientizare a eticii profesionale a funcţionarului public şi, nu în ultimul timp, aceşti funcţionari să fie responsabili şi demni în activităţile pe care le prestează pentru cetăţeni.
Andreea PREDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu