“Un stat nu poate funcţiona fără un corp de funcţionari publici care să apere interesele instituţiilor publice şi să fie mereu la dispoziţia cetăţeanului.“1 (Această afirmaţie îi aparţine preşedintelui României - Traian Băsescu care a luat parte la Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică “Publisind” din data de 29 martie 2009.) Modul în care acest corp de funcţionari reuşeste să răspundă la nevoile cetăţenilor cu eficienţă depinde în totalitate de profesionalismul acestora. De altfel, unul dintre obiectivele reformei în administraţia publică românească este tocmai acesta: crearea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi neutru din punct de vedere politic. Noul model de funcţionar public trebuie să aibă patru calităţi principale: competenţa, pentru a utiliza diferite instrumente manageriale, profesionalismul, pentru a evalua situaţiile şi a răspunde nevoilor cetăţeanului responsabilitatea, pentru a aplica politicile publice, şi eficienţa, pentru a folosi în mod optim resursele alocate.
În prezent, corpul de funcţionari publici profesionist este doar un deziderat din mai multe motive. În primul rând, numărul de funcţionari publici din România în raport cu populaţia ţării este ridicat, motiv pentru care este necesară o restructurare a acestora. ( Chiar Preşedintele Traian Băsescu, în cadrul Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică susţine: ”În ceea ce priveşte funcţionarii, nu avem o problemă de cantitate, ci de calitate. Când mă refer la calitate vizez rezultatul activităţii corpului funcţionarilor în general. Populaţia are sentimentul că nu este servită în instituţiile publice cu promptitudinea cu care ar trebui să fie servită şi calitatea serviciilor pe care le oferă funcţionarii este deficitară”.) Această restructurare care ar trebui realizată prin intermediul unor evaluări drastice a funcţionarilor publici (şi care ar trebui efectuată în mod periodic) ar putea duce la creşterea eficienţei şi productivităţii celor rămaşi. Reducându-se numărul personalului, va creşte capacitatea financiară pentru a face investiţii în pregatirea acestora, iar motivarea de ordin financiar a acestora va creşte.
Un alt impediment în calea atingerii acestui obiectiv major al reformei sistemului administrativ românesc îl reprezintă incapacitatea de a atrage persoanele cu pregătire specializată din cauza nivelului scăzut al salariului acordat acestei cateogorii. Aceste probleme de ordin salarial fac cariera publică neatractivă, iar persoanele dornice de perfomanţă preferă să aleagă mediul privat, mult mai avantajos din acest punct de vedere. O modalitate pentru soluţionarea (cel puţin parţială) a acestei probleme ar fi reformarea sistemului de salarizare din domeniul public prin raportarea nivelului salarial la performanţele individuale. Implementarea acestei soluţii ar duce la creşterea motivaţiei funcţionarilor publici, şi deci o mai mare implicare în creşterea calităţii serviciilor publice.
Atragerea tinerilor absolvenţi în structurile administrative ar putea însemna crearea unei noi generaţii de funcţionari publici care ar aduce un nou suflu administraţiei publice româneşti şi care s-ar putea adapta mai rapid la noile realităţi sociale.
Criza economică actuală a determinat o atenţie sporită în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor în detrimentul investiţiei în inovaţie. Drept urmare, posturile în administraţia publică au fost blocate până la sfârşitul acestui an. Ba mai mult, ajutorul extern al FMI va însemna îngheţarea salariilor funcţionarilor publici şi a funcţionarilor contractuali şi reducerea sporurilor până la 30% din salariu sau, alternativa, reducerea cu 5% a numărului funcţionarilor existenţi în sistemul central şi local.
Această concentrare pe reducerea cheltuielilor nu este soluţia cea mai oportună, ci inovaţia. Având în vedere faptul că inovaţia este construită având la bază abilitatea oamenilor de a transforma idei noi în produse, în astfel de situaţii de criză în primă instanţă ar trebui să se pună accentul pe resursa umană, pe dezvoltarea acesteia.
Reducerea personalului din administraţia publică poate fi oportună în măsura în care disponibilizarea se va face pe criteriul eficienţei, şi nu al preferinţelor oamenilor politici. De asemenea, în limita nevoii, aceste persoane vor trebui înlocuite cu altele mult mai performante. Atunci când întâmpină situaţii de criză, unii manageri apelează la următoarea soluţie: angajează personal nou, considerând că implementarea unor idei noi aduse de acesta poate fi benefică pentru ieşirea din criză. Din acest punct de vedere, blocarea posturilor în administraţia publică nu poate fi considerată o alegere tocmai bună, deoarece se blochează accesul unor oameni care pot aduce inovaţia.
Pe lângă scăderea cheltuielilor bugetare, pentru ieşirea din criză, România mizează şi pe creşterea capacităţii de atragere a fondurilor europene care ar putea acoperi plata împrumutului FMI şi nevoile ţării. Dacă fondurile de la Uniunea Europeană nu vor fi absorbite, situaţia se va agrava, având în vedere că acordul cu FMI a fost construit pe atragerea de fonduri europene care să compenseze returnarea banilor din împrumutul extern. Această responsabilitate îi revine corpului de funcţionari publici: “Misiunea cea mai importantă pe care o aveţi şi care poate contribui la modernizarea României chiar în perioadă de criză este atragerea fondurilor europene.” (Preşedintele Traian Băsescu la Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică din data de 29 martie 2009.)
Se poate spune că dezvoltarea viitoare a României este dependentă de utilizarea acestor fonduri, însă cum marea problemă a României este incapacitatea de a atrage aceste fonduri, ea depinde de corpul de funcţionari publici.(Referitor la această incapacitate, în declaraţia din cadrul Congresului Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică, Traian Băsescu afirmă: ”Ştiţi foarte bine că, incluzând bugetul de anul acesta, avem 5,9 miliarde de euro la dispoziţie până acum, din 2007, 2008 şi 2009, 5,9 miliarde de euro, din care am tras 170 de milioane, spunem 200 de milioane, rotund.”) Cum orice problemă trebuie să aibă un ţap ispăşitor, aceasta, care vizează atragerea unor sume infime de bani europeni, este pusă pe seama ineficienţei funcţionarilor publici, a întârzierii avizelor de către aceştia sau a elaborării unor proiecte neadecvate. Însă aici apare o întrebare naturală, înainte de a blama corpul funcţionarilor publici pentru acest eşec: Sunt pregătiţi funcţionarii publici în scrierea de proiecte? Se fac investiţii periodice în pregătirea acestora în ceea ce priveşte managementul proiectelor? Cu siguranţă că nu, dacă avem în vedere rezultatele.
De multe ori, lipsa pregătirii acestora în domeniul proiectelor, determină instituţiile publice să apeleze la firme private ce-şi desfăşoară activitatea în scrierea de proiecte, ceea ce presupune costuri destul de ridicate, dar care nu asigură reuşita. Funcţionarii publici cunosc cel mai bine nevoia publică şi nu firmele private, drept pentru care sunt necesare investiţii serioase în pregătirea acestora în scrierea de proiecte. De asemenea, schimburile de experienţă, pregătirea în instituţiile europene, cursurile de perfecţionare, cursurile de limbi străine ar trebui să fie nelipsite din pregătirea unui funcţionar public de la care se cere profesionalism şi care este considerat la momentul actual singura şansă a României.
Criza economică actuală poate fi privită şi ca un fenomen pozitiv, deoarece poate aduce mai multă responsabilitate, calitate şi inventivitate, dar numai dacă există deschidere spre soluţia numită resursa umană: încadrarea de personal nou sau investiţia în pregătirea personalului actual.
Alexandra HÎRDĂU
În prezent, corpul de funcţionari publici profesionist este doar un deziderat din mai multe motive. În primul rând, numărul de funcţionari publici din România în raport cu populaţia ţării este ridicat, motiv pentru care este necesară o restructurare a acestora. ( Chiar Preşedintele Traian Băsescu, în cadrul Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică susţine: ”În ceea ce priveşte funcţionarii, nu avem o problemă de cantitate, ci de calitate. Când mă refer la calitate vizez rezultatul activităţii corpului funcţionarilor în general. Populaţia are sentimentul că nu este servită în instituţiile publice cu promptitudinea cu care ar trebui să fie servită şi calitatea serviciilor pe care le oferă funcţionarii este deficitară”.) Această restructurare care ar trebui realizată prin intermediul unor evaluări drastice a funcţionarilor publici (şi care ar trebui efectuată în mod periodic) ar putea duce la creşterea eficienţei şi productivităţii celor rămaşi. Reducându-se numărul personalului, va creşte capacitatea financiară pentru a face investiţii în pregatirea acestora, iar motivarea de ordin financiar a acestora va creşte.
Un alt impediment în calea atingerii acestui obiectiv major al reformei sistemului administrativ românesc îl reprezintă incapacitatea de a atrage persoanele cu pregătire specializată din cauza nivelului scăzut al salariului acordat acestei cateogorii. Aceste probleme de ordin salarial fac cariera publică neatractivă, iar persoanele dornice de perfomanţă preferă să aleagă mediul privat, mult mai avantajos din acest punct de vedere. O modalitate pentru soluţionarea (cel puţin parţială) a acestei probleme ar fi reformarea sistemului de salarizare din domeniul public prin raportarea nivelului salarial la performanţele individuale. Implementarea acestei soluţii ar duce la creşterea motivaţiei funcţionarilor publici, şi deci o mai mare implicare în creşterea calităţii serviciilor publice.
Atragerea tinerilor absolvenţi în structurile administrative ar putea însemna crearea unei noi generaţii de funcţionari publici care ar aduce un nou suflu administraţiei publice româneşti şi care s-ar putea adapta mai rapid la noile realităţi sociale.
Criza economică actuală a determinat o atenţie sporită în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor în detrimentul investiţiei în inovaţie. Drept urmare, posturile în administraţia publică au fost blocate până la sfârşitul acestui an. Ba mai mult, ajutorul extern al FMI va însemna îngheţarea salariilor funcţionarilor publici şi a funcţionarilor contractuali şi reducerea sporurilor până la 30% din salariu sau, alternativa, reducerea cu 5% a numărului funcţionarilor existenţi în sistemul central şi local.
Această concentrare pe reducerea cheltuielilor nu este soluţia cea mai oportună, ci inovaţia. Având în vedere faptul că inovaţia este construită având la bază abilitatea oamenilor de a transforma idei noi în produse, în astfel de situaţii de criză în primă instanţă ar trebui să se pună accentul pe resursa umană, pe dezvoltarea acesteia.
Reducerea personalului din administraţia publică poate fi oportună în măsura în care disponibilizarea se va face pe criteriul eficienţei, şi nu al preferinţelor oamenilor politici. De asemenea, în limita nevoii, aceste persoane vor trebui înlocuite cu altele mult mai performante. Atunci când întâmpină situaţii de criză, unii manageri apelează la următoarea soluţie: angajează personal nou, considerând că implementarea unor idei noi aduse de acesta poate fi benefică pentru ieşirea din criză. Din acest punct de vedere, blocarea posturilor în administraţia publică nu poate fi considerată o alegere tocmai bună, deoarece se blochează accesul unor oameni care pot aduce inovaţia.
Pe lângă scăderea cheltuielilor bugetare, pentru ieşirea din criză, România mizează şi pe creşterea capacităţii de atragere a fondurilor europene care ar putea acoperi plata împrumutului FMI şi nevoile ţării. Dacă fondurile de la Uniunea Europeană nu vor fi absorbite, situaţia se va agrava, având în vedere că acordul cu FMI a fost construit pe atragerea de fonduri europene care să compenseze returnarea banilor din împrumutul extern. Această responsabilitate îi revine corpului de funcţionari publici: “Misiunea cea mai importantă pe care o aveţi şi care poate contribui la modernizarea României chiar în perioadă de criză este atragerea fondurilor europene.” (Preşedintele Traian Băsescu la Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică din data de 29 martie 2009.)
Se poate spune că dezvoltarea viitoare a României este dependentă de utilizarea acestor fonduri, însă cum marea problemă a României este incapacitatea de a atrage aceste fonduri, ea depinde de corpul de funcţionari publici.(Referitor la această incapacitate, în declaraţia din cadrul Congresului Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică, Traian Băsescu afirmă: ”Ştiţi foarte bine că, incluzând bugetul de anul acesta, avem 5,9 miliarde de euro la dispoziţie până acum, din 2007, 2008 şi 2009, 5,9 miliarde de euro, din care am tras 170 de milioane, spunem 200 de milioane, rotund.”) Cum orice problemă trebuie să aibă un ţap ispăşitor, aceasta, care vizează atragerea unor sume infime de bani europeni, este pusă pe seama ineficienţei funcţionarilor publici, a întârzierii avizelor de către aceştia sau a elaborării unor proiecte neadecvate. Însă aici apare o întrebare naturală, înainte de a blama corpul funcţionarilor publici pentru acest eşec: Sunt pregătiţi funcţionarii publici în scrierea de proiecte? Se fac investiţii periodice în pregătirea acestora în ceea ce priveşte managementul proiectelor? Cu siguranţă că nu, dacă avem în vedere rezultatele.
De multe ori, lipsa pregătirii acestora în domeniul proiectelor, determină instituţiile publice să apeleze la firme private ce-şi desfăşoară activitatea în scrierea de proiecte, ceea ce presupune costuri destul de ridicate, dar care nu asigură reuşita. Funcţionarii publici cunosc cel mai bine nevoia publică şi nu firmele private, drept pentru care sunt necesare investiţii serioase în pregătirea acestora în scrierea de proiecte. De asemenea, schimburile de experienţă, pregătirea în instituţiile europene, cursurile de perfecţionare, cursurile de limbi străine ar trebui să fie nelipsite din pregătirea unui funcţionar public de la care se cere profesionalism şi care este considerat la momentul actual singura şansă a României.
Criza economică actuală poate fi privită şi ca un fenomen pozitiv, deoarece poate aduce mai multă responsabilitate, calitate şi inventivitate, dar numai dacă există deschidere spre soluţia numită resursa umană: încadrarea de personal nou sau investiţia în pregătirea personalului actual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu